La Saschiz am ajuns intr-o duminica de vara senina si calduroasa. Despre acest sat situat la cca 20 km de Sighisoara, pe drumul spre Brasov, nu stiam decat ca era un sat de sasi care avusese norocul sa fie inclus pe lista UNESCO a patrimoniului mondial. De cum am ajuns acolo, ne-am dat seama repede ca ceea ce preconizasem ca va fi o oprire scurta se va transforma intr-o excursie de cateva ore prin zona: chiar langa drumul national 13/E60 care taie satul se afla turnul, biserica fortificata, in partea dreapta pe deal se zarea o cetate si chiar in fata noastra se afla un centru de informare turistica, lucru care, dupa toate experientele in zona, nu putea decat sa ne surprinda…in sensul bun al cuvantului.
Am inceput cu centrul de informare turistica unde ne-a intampinat o doamna foarte draguta care ne-a dat pliante (gratuite) cu informatii despre sat si alte puncte puncte turistice din zona Tarnave. Din vorba in vorba am aflat ca exista o fundatie numita Adept care incearca sa promoveze zona si sa atraga finantare europeana sau din mediul privat pentru diverse actiuni in serviciul comunitatii locale.
Centrul de informare turistica din Saschiz (Sursa: http://www.fundatia-adept.org/)
Am continuat cu turnul cu ceas si biserica fortificata. Locuitorii din Saschiz au lucrat 32 de ani la ridicarea Bisericii Evangelice (1493-1525), plasand-o in acelasi loc unde pe vremuri se aflasera o basilica romana si, mai tarziu, o biserica in stil gotic cistercian, inchinand-o Sfantului Stefan. Cateva secole mai tarziu, in 1709 si 1714, incendiile iscate in localitate au distrus atat biserica, cat si casa parohiala si turnul cu orologiu, acestea fiind reconstruite in stilul baroc care predomina stilul arhitectural al vremii.
Sursa: www.fortified-churches.com
Inauntru, biserica se aseamana cu alte biserici evangelice intalnite in zona: bolta cilindrica, geamuri inalte, strane gotice, orga care domina intreaga sala, pietre funerare, amvon cu coronament, etc. Mai iesite din comun sunt stranele ale caror picturi initiale realizate in culori vii au fost acoperite cu vopsea neagra, se pare din porunca unei preotese, acum multi ani. Exista cateva locuri in biserica unde cercetatorii au decapat vopseaua neagra si au scos la lumina culorile initiale, insa operatia este dificila, migaloasa si evident este nevoie de multi bani pentru a o finaliza, motiv pentru care sobrietatea culorilor inchise va domina interiorul bisericii ani intregi de acum inainte.
La cativa metri de biserica se afla Turnul cu Ceas care pe vremuri functiona ca turn de aparare. Turnul a fost construit intr-o prima faza in sec. 13-14, dar varianta sa finala a fost realizata in 1678 de catre aceiasi constructori austrieci care au ridicat si turnul din Sighisoara, motiv pentru care cele doua turnuri seamana izbitor de mult. Ca si in cazul turnului din Sighisoara, intr-una din firidele din turn se afla o sculptura de lemn in marime naturala care infatiseaza un barbat cu cusma si mantie care loveste cu un ciocan in clopot. Deasupra sa se afla cadranul ceasului, iar pe acoperis este inscrisa cu tigla colorata data 1832, data cand turnul a fost refacut in urma unui incendiu.
Sursa: Google Earth
Ne continuam drumul spre cetatea de refugiu pe care o zariseram mai devreme in dreapta drumului, trecand paraul pe un pod de lemn acoperit si urcand dealul molcom pe drumul in zig-zag, printre livezile oamenilor si apoi printr-o padure taiata.
Odata ajunsi la poalele cetatii, ne-am simtit ca si cum aveam sa intram intr-un alt taram strajuit de ziduri groase si inalte de piatra. Am pasit in cetate pe sub Turnul de paza, inmarmuriti un moment de maiestuozitatea locului, necunoscutul care ne astepta dupa ce urma sa pasim in interiorul cetatii si tacerea deplina care inunda locul.
Pe vremuri, aici locuia paznicul cetatii care din inaltimea locului sau putea sa vada departe peste dealurile din imprejurimi si sa anunte orice amenintare batand clopotul din turn, chemand la adapost locuitorii din cele sapte sate care au contribuit la construirea cetatii la jumatatea sec.14: Saschiz, Cloaserf, Archita, Daia, Crit, Adamsdorf si Diawaldia (ultimele doua acum disparute). Traversam o curte interioara mica si ajungem la urmatorul turn, Turnul Portii (sau Turnul Slaninei). Dupa cum ii spune si numele, acest turn proteja intrarea in curtea interioara si se pare ca in vremurile in care cetatea era functionala, exista aici si un grilaj cu tepi care era folosit pentru inchiderea fortificata a cetatii. Acum, nu se mai vede urma din grilaj, dar privind spre partea superioara a zidului dinspre interior zarim un pomisor care se inalta semet, parca sfidand regulile naturii si piatra care domina locul, direct din piatra. Sa fie acesta semn al naturii care isi reclama dreptul asupra locului? Sa fie simbol suprem al sperantei data de incapatanare? Sau poate un simbol trist al starii in care a ajuns cetatea dupa ce din 1945 nu a mai fost pazita si intretinuta?
Odata intrati in curtea interioara de forma ovala, zarim si celelalte patru turnuri de aparare: Turnul Preotului (locul unde se adaposteau preotii cand zona era atacata), Turnul Pulberei (locul unde exista un cazan si se pregatea amestecul prafului de pusca), Turnul Scolii (unde se refugiau dascalii) si, in sfarsit, turnul cel mai impozant, Turnul Principelui. In acesta din urma s-a descoperit o piatra pe care era trecuta data de 1347, de unde si presupunerea ca in aceasta perioada s-ar fi construit cetatea. Tot aici, s-a gasit si o inscriptie conform careia principele Gabriel Bathory ar fi tinut consiliu de razboi impotriva turcilor.
Traversand curtea, observam niste sparturi mari in zid care permit sa iesim putin in afara cetatii pe partea opusa si sa mergem cu grija cativa metri de-a lungul zidului cetatii, pe margina rapei care se afunda in jos.
Vedem aici in zid ferestre inguste, dreptunghiulare, acoperite cu o bucata de lemn care putea fi miscata astfel incat sa permita celor din interiorul cetatii sa vada ce se intampla afara si sa traga cu arma in cazul in care cetatea era atacata din acea zona.
Am ramas cateva ore bune in cetatea de la Saschiz, respirand aerul curat, pipaind cu atentie pietrele, incercand sa ne imaginam povestile celor care veneau aici cu frica, sperand sa gaseasca aici un adapost care sa le salveze viata. In acest loc parca rupt de realitatea cotidiana, ritmul se rupea, timpul scurgandu-se mai incet, oamenii devenind brusc mai politicosi. In rastimpul in care am stat in cetate, am mai intalnit cativa turisti care veneau acolo nu ca la niste ruine parasite, un loc comun unde sa ai impresia ca poti face ce vrei, ci ca si cum ar fi intrat in casa cuiva: in locul stresului, replicilor repezite, privirilor grabite, la Saschiz am avut o dupa-amiaza cu conversatii politicoase, tacere si respect. In circa aproape 3 ore cat am stat acolo trei grupuri mici de turisti din Germania au vizitat cetatea.
Din pacate, ne astepta inca un drum lung pana la Bucuresti si nu am reusit sa stam pana seara in cetate…caci, legenda spune ca in zidurile cetatii se afla zidita o virgina care face cetatea sa raspunda in ecouri “Noapte buna! Noapte buna!” atunci cand trecatorii o saluta.
Pentru a ajunge la Saschiz de la Bucuresti, Brasov, Sighisoara si Targu Mures, se merge pe drumul E60, national 13 de la Targu Mures la Brasov si national 1 de la Brasov la Bucuresti. Cand mergi de la Sighisoara spre Brasov, Biserica cu Turn si cetatea sunt pe dreapta.
Rugaminte: incercati sa lasati locurile asa cum le gasiti, fara inscriptii scrijelite si gunoaie sintetice ! Pe drumul pana la destinatie si inapoi nu circulati cu viteza excesiva, nu dati semnale din faruri de la 1 km distanta, pastrati distanta fata de cel dinaintea voastra, creati confort pentru voi insiva si pentru ceilalti prin respect.
Pentru mai multe informatii:
