Multi ani am trecut pe langa Biserica Armeneasca din Bucuresti, fara sa intram in complexul format din biserica propriu-zisa, Casa Culturala Dudian, Şcoala Armeană de Duminică din Bucureşti “Misakian- Kesimian” si sediul Comunitatii Armenilor din Romania.

Aflata chiar in fata bisericii, Casa Culturala Armeana Dudian adaposteste o biblioteca si un muzeu care, desi in plin proces de reorganizare, pot fi vizitate deocamdata gratuit. Centrul Cultural a fost construit in 1942 prin grija familiei unui om de afaceri armean, Hovsep Dudian, pe locul fostei scoli armenesti.

Am avut placerea sa o cunoastem pe doamna Arshaluys Paronyan, cea care administreaza, de acum opt ani, de cand a venit in Romania, muzeul armenesc si care, in ultimii ani, a demarat si procesul dificil de gestionare a bibliotecii de la parterul Casei Culturale Armene.

Cu o pasiune greu de descris in cateva cuvinte, doamna Paronyan ne povesteste pe scurt istoria bibliotecii. Vorbeste perfect romaneste si am crezut, pana sa ne spuna ca a venit din Armenia, ca ar fi, de fapt, nascuta aici ! Inaugurata in perioda interbelica, biblioteca a fost adapostita in fosta scoala si apoi in Casa Culturala Armeana Dudian. La putin mai mult de 20 de ani de la darea sa in folosinta, Centrul Cultural a fost transformat de catre autoritatile comuniste in filiala a Bibliotecii Mihail Sadoveanu, cartile fiind transferate in alte locatii. Depozitate in conditii neprielnice (prin subsoluri, in umiditate ridicata), necatalogate, uitate, cartile din biblioteca armeana au ramas pentru prea mult timp practic necunoscute in totalitatea lor pentru vizitatorii bibliotecii, poate si pentru faptul trist ca cei mai multi dintre urmasii de azi ai armenilor din Romania nu mai cunosc, din pacate, limba stramosilor lor…

Dupa un periplu edificator printre rafturile si cartile scrise in alfabetul armean, ne indreptam spre etajul 1 care adaposteste muzeul comunitatii. Chiar la intrarea in singura, dar cuprinzatoarea, sala a muzeului, ne intampina o harta a comunitatilor si bisericilor armene din Romania si Sud-Estul Europei.

Primul val de refugiati armeni a ajuns in Moldova in sec. XI, dupa ce capitala regatului lor, Ani (azi in estul Turciei, chiar pe linia granitei cu Armenia, si lasata, din pacate, intr-o crunta paragina de autoritatile turcesti), a fost distrusa de turcii selgiucizi. In acea perioada, armenii s-au indreptat in principal spre Crimeea si Polonia, dar unii au preferat si Moldova, aceasta tendinta fiind accentuata in sec. XIII din cauza avansarii spre vest si nord a turcilor. Refugiatii armeni au inceput sa se ocupe de comert, ajutand la infiintarea primelor orase in Moldova si stabilind rute comerciale intre orasele din Moldova si cele din Polonia, Germania sau Tarile de Jos. In 1401, Alexandru cel Bun a dat un hrisov special pentru inscaunarea unui episcop armean la Suceava, urmand ca in anii urmatori domnii Moldovei sa incurajeze stabilirea negutatorilor armeni in Moldova. Marturie in acest sens stau nu numai documentele vechi, dar si bisericile armenesti raspandite pe un areal larg in Moldova: Botosani (biserica din 1350), Suceava, Iasi, Cetatea Alba. In “Choses d’art armeniennes en Roumanie” (1935), istoricul Nicolae Iorga scria chiar ca:

S-a constatat prin documente existenta armenilor din Moldova de prin secolul al XIV-lea. Ei erau aici înainte chiar de întemeierea principatului. Cum principatul Moldovei a fost în realitate creat pe calea comerţului, acei cari au urmat această cale a comerţului au devenit colaboratori la crearea statului naţional în Moldova. Aşa încat armenii sunt oarecum părinţii Moldovei.

In Transilvania, armenii au ajuns mai tarziu, in sec. XVI-XVII, contribuind si aici la infiintarea unor orase sau la prosperitatea unor comunitati armenesti insemnate, ca de exemplu cea din Gherla, oras numit Armenopolis (orasul armenilor, in limba greaca) in acele vremuri. Comunitatile armenesti au ajuns si in Tara Romaneasca, primii armeni stabilindu-se in Bucuresti in prima jumatate a sec. XV.

Odata intrati in sala muzeului, gasim o serie de obiecte care exemplifica foarte bine explicatiile doamnei Paronyan, respectiv faptul ca armenii si-au construit biserici, scoli si tipografii in locurile unde au ajuns, tocmai pentru a-si pastra cultura. Armenii sunt primul popor care a adoptat crestinismul ca religie de stat (in anul 301), Mesrop Mashtots creind un alfabet propriu in anul 405, primul text scris cu acest alfabet fiind Biblia. Recunostinta poporului pentru stradania sa de a-si lumina compatriotii s-a tradus prin includerea sa in randul sfintilor Bisericii Armene.

Astfel, in micul muzeu am putut admira diferite editii ale Bibliei si carti de rugaciuni vechi, manuscrise,

talismane,

ripide (obiecte religioase in forma de evantai folosite pentru acoperirea sfintelor daruri).

Tot aici gasim si obiecte nereligioase, cum ar fi un saz (instrument armenesc cu arcus si coarde) facut de un prizonier armean din timpul celui de-al doilea razboi mondial, armenii luptand in armata sovietica,

diverse covoare,

sigilii

si paftale.

Chiar in fata muzeului, in interiorul complexului, se afla Biserica Armeneasca, construita in 1743, si reconstruita in perioada 1911-1915 (dupa ce a trecut prin doua incendii) dupa modelul catedralei de la Ecimiadzin din Armenia, cel mai vechi lacas de cult crestin din acea tara (construit initial in anul 303).

Catedrala de la Ecimiadzin (Sursa: Wikipedia)

De fapt, o astfel de constructie dupa modelul din tara natala este un lucru firesc la aceasta comunitate, care incearca astfel sa isi pastreze o parte din traditia crestina de putin peste 1700 de ani…

Pe latura sudica a bisericii se afla o statuie a generalului Andranic care a luptat pentru independenta Armeniei in 1918-1920, o cruce in memoria victimelor Genocidului Armean din 1915 din estul Turciei de azi si o fantana votiva.

Muzeul se afla la adresa Bd. Carol I, numerele 41-43, programul de vizitare fiind luni-vineri, de la 09:00 la 14:00.


View Larger Map

Ii multumim in mod special doamnei Arshaluys Paronyan pentru explicatiile din timpul vizitei Casei Culturale Armene Dudian si pentru ajutorul esential acordat cu atata vibrant patriotism si impresionanta amabilitate in scrierea acestui mic articol de prezentare.

Pentru mai multe informatii:

  • Articol din Wikipedia despre comunitatea armeana din Romania;
  • Articol din ziarul Romania Libera despre comunitatea armeana din Gherla, fostul Armenopolis;
  • Un site interesant si foarte bine realizat cu informatii despre biserica armeana din Iasi, istoria armenilor in Romania si multe altele;
  • Articol interesant despre diaspora armeana din Romania in ziarul online Hetq;
  • Revista ANI, 1941;
  • Radu Olteanu, “Bucurestii in date si intamplari” (ed. Paideia, 2005).

Share/Bookmark